Zic catre Universal Records pentru ca au asa un nume ambitios, o derivata a acelei forme de auto-amagire umana prin care ceea ce e frumos la noi e frumos in tot Universul. In aceeasi categorie intra Miss Univers dar nu ma bag aici.
Universal Records nu sunt singurii vizati, dar imi sunt asa, mai dragi, ca pana la urma sunt prima a doua companie care s-au gandit sa uite de DRM in magazinele online. Bine, cea mai mare companie care s-a gandit la asta, EMI nu sunt asa mari.
Back to topic ma tot gandeam care va fi modelul de profitabilitate a muzicii peste 200-300 de ani si mi-am dat seama ca e simplu:
GRATIS!
In viitorul pe care mi-l imaginez (desigur il asociez ca probabilitate cu probabilitatea de a numi o cometa dupa mine) lumea nu mai are nevoie de valori materiale. O data cu noi descoperiri tehnologice sunt disponibile noi surse de energie (petrolul e oricum o chestiune de mult uitata in 2400 en) metode de sintetizare a mancarii din componente moleculare – adica se pot crea structuri moleculare care sa fie egale din punct de vedere nutritional cu the real thing, necesitatiile umane precum proprietatea si chestiunile de baza precum adapost si hrana vor fi acoperite… totul suna foarte idilic.
Desigur sunt niste costuri. In primul rand muzica va deveni un bun universal (that word again) o metoda de egalitate – nu prost inteleasca precum comunismul – ci o metoda de egalitate efectiva, toata lumea avand acces la orice inregistrare doreste.
Imaginati-va cum ar fi sa va spuna cineva ca a auzit o piesa fantastica a lui Taylor Swift (precum Love Story sau Fearless) si voi sa puteti sa-i comunicati calculatorului de acasa sa vi-o obtina printr-un stream sau download pentru ascultat cand ajungeti acasa.
Sau sa puteti alege dintr-un catalog infinit de artisti la o intalnire romantica
Sau sa va auto-invatati istoria muzicii din anii ‘60 ascultand cele mai populare albume ale perioadei intr-o zi.
Sau sa faceti un listening party cu prieteni si sa disecati albume dragi.
In momentul de fata nu exista nici macar o metoda potrivita pentru asta. Nici macar obtinutul muzicii prin download nu poate cuantifica modul in care o vei aprecia.
Daca insa algoritmii Last.fm de exemplu ajung implementati intr-un program unic care sa va invete preferintele si apoi sa ajusteze muzica la o sfera de interese si genuri potrivite personalitatii, iata ca ne apropiem de ceva concret.
Filosofia intregului sistem este asa:
1. Nimeni nu mai are nevoi speciale – mancarea, hainele, serviciile sunt acoperite cu brio de masini/tehnologii noi sau functionari specializati.
2. Pentru ca nu mai exista o clasa “superioara” practic toti oamenii pot aspira la dezvoltare personala sau sa contribuie la dezvoltarea tehnologica a societatii (cunoastere, explorarea spatiului, ecologie)
3. Pentru ca e formata o “egalitate” toate chestiunile care ar forma un dezechilibru sunt oferite ca si serviciu public. De exemplu artistii vor canta doar pentru ca au ceva de spus, pentru ca au un foc interior care ii impinge sa se exprime, nu pentru bani, droguri si femei.
4. Pentru ca oricine poate avea acces la orice (am mentionat transporturi ultra-rapide?) publicul efectiv pentru fiecare eveniment este mult crescut si astfel fiecare om va avea accces la tot ce il intereseaza. Artistul e multumit si sarbatoreste cu homar, publicul e fericit si se intoarce cu chef la munca.
Hai, daca unele idei suna cunoscut sa stiti ca nu sunt ale mele. Sunt din Star Trek.
Well, in apararea mea, in cazuri disperate (precum starea muzicii romanesti sau vanzarile de albume) nu poti sa ajungi decat la solutii fanteziste.
Dar unele fantezii nu sunt asa de trase de par, pana la urma downloadul p2p este primul sistem care aduce tuturor aceleasi avantaje cel putin in multimedia. Oricine are access la filme, muzica, jocuri. Si desi e ilegal, trendul va fi crescator in cateva zeci de ani.
You heard it here first. Sa ma numiti profet peste 500 de ani da?